Opriti finantarea cultelor religioase!

Juramantul de saracie depus la intrarea in calugarie n-are nici o valoare pentru unii prelati romani. Din banii nostri isi fac business-uri personale, iar imobile si terenuri sunt lasate in paragina, desi statul le-a donat in schimbul promisiunii ca vor fi valorificate in folosul oamenilor.

15% din scoli nu au nici astazi aviz de functionare, tocmai pentru ca nu sunt bani pentru reparatii. O statistica neoficiala arata ca odata la doua zile se termina constructia unei biserici in timp ce opt scoli sunt inchise. Se construiesc, in schimb, biserici de 250 000 de mii de euro langa gradinite care stau sa cada peste copii si profesori (Slobozia Bradului, Judetul Vrancea).

Prezenta unor oameni importanti in foruri de conducere ale bisericii ar putea explica si impropietarirea ei cu imobile valoarease. Din 1990 si pana astazi, cultele din Romania au primit doua sute de cladiri care au apartinut statului. De la Ministerul de Finante si pana la SRI, toata lumea a donat cate ceva. Puse una langa alta, aceste proprietati ar depasi ca suprafata Casa Poporului, a doua cladire din lume ca dimensiune.

Acesti “slujitori ai Domnului” pretind neincetat ca sustin activitatiele social-filantropice, insa nu sunt decat marturisiri de fatada care se fac uitate imediat dupa ce au fost promise. Sustinerea paturii sociale vulnerabile e, de multe ori, scuza pe care o ofera unii reprezentanti ai bisericii atunci cand sunt intrebati ce fac cu atatia bani de la stat. Dar cand oamenii cer listele complete a cantinelor pentru sarmani, a caminelor de batrani si a centrelor de primire in regim de urgenta, Patriarhia Romana ii refuza intr-un mod grosolan. Iar pe teren, adevarul contrazice, adesea, faptele cu care se lauda mafia crestina. In numeroase zone din Romania, biserica isi aroga merite care sunt ale altora (cum ar fi ale asistentilor sociali)!

Intre timp, veniturile provenind din donatii, sponsorizari si monopolul pe tot ce inseamna activitate si obiecte cu caracter religios, cresc constant. Si sunt atat de mari incat biserica, arata documentele, se poate finanta si singura.  Ea fiind, de altfel, una dintre putinele organizatii din Romania care a prosperat inclusiv pe timp de criza.

Organele de control nu prea gasesc drumul spre biserica. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, de exemplu, acolo unde se afla manastirea si complexul Dorna Arini, n-a fost verificata fiscal de douazeci de ani. In aceeasi situatie se afla episcopia Sloboziei si Calarasilor, cea a Husilor sau a Oradiei, care n-au depus niciodata bilantul contabil obligatoriu. Iar aceasta indiferenta fata de legi combinata cu afacerile dubioase a avut consecinte previzibile. Din februarie, anul trecut, increderea in biserica a scazut cu 13% - inregistrand cea mai grava pierdere de imagina din istoria  ei - o paguba explicata si de lipsa de transparenta a Patriarhiei, dar si de obiceiul unor mireni de a se feri de intrebari incomode si de a-i acuza pe curiosi de colaborare cu fortele intunericului.

Asa s-a ajuns ca o institutie care se bucura de o popularitate imensa in randul romanilor si care a avut o importanta majora in istoria tarii, sa ne indeparteze de Dumnezeu, in loc sa ne apropie!

Irefutabil sau nu?

Radu Banciu, un nesimtit de cariera!

Acest infantil frustrat de 44 de ani a reusit sa iasa, din nou, in evidenta prin afirmatiile sale lipsite de ratiune, desprinse, parca, dintr-un episod al unei copilarii deformate, presarate cu deceptii. Probabil mami si tati au avut expectante prea mari de la puiu’ lor sau probabil ca flacau’ asta a fost inexistent in ochii parintilor, fiul neglijat …sau poate c-a fost abuzat, cine stie?! In orice caz, acest salahor al jurnalistilor trebuie exilat de pe meleagurile romanesti pentru ignoranta crasa de care da dovada. Desigur, exista si varianta ca acest “omniscient” sa nu vrea decat atentie, ceea ce il transforma automat intr-o tarfa triviala cu inclinatii grandomane.

Atentie! Domnul Banciu a costruit o cariera “impresionanta” de-a lungul anilor! Sau mai bine zis, obscura, pe toate planurile. Pe la TV a prezentat niste emisiuni nesemnificative, la radio a fost aproape inexistent, iar in presa scrisa o catastrofa! Despre cine vorbim?! Cine este acest anonim cu Sindromul Moebius? (lipsa expresiilor faciale). Ce vrea sa demonstreze?

Exista doua diagnostice pentru aceasta caricatura schitata de B1 TV:

- Tulburare histrionica de personalitate (teatralismul). De precizat faptul ca acest diagnostic apare in special la femei si se manifesta prin dorinta permanenta de a atrage atentia celor din jur.

Sau…

- Tulburare de personalitate narcisica. O afectiune mentala in care pacientul are un simt crescut al propriei importante si o nevoie profunda de a fi admirat.

Cu alte cuvinte, Raducu, ar trebui examinat si indus, de urgenta, intr-o stare vegetativa permanenta! Pentru ce sa mai deschida gura? Si asa exista prea multe minti lipsite de transparenta!

Cum poti sa-ti permiti, tu, un nimeni pentru Tara Romaneasca, sa spui despre Gica Hagi ca “nu prea le avea cu fotbalul!”, despre Cristian Topescu ca “a fost cel mai prost comentator sportiv!” si acum spui despre Simona Halep ca “nu se prea pricepe la tenis!”, “Ce mare branza a facut ea?” sau “…este o tarancuta, nu ati vazut cum vorbeste engleza?”.

Romania are nevoie chiar si de locul II, domnule Banciu! Are nevoie de impulsuri! Conditiile noastre sunt precare si e mare mirare ca ne mai remarcam si noi din cand in cand, pe ici-colo.

Concluzia?! Sunteti un complexat cu o inteligenta artificiala redusa, un ratat in proprii ochi, o eroare a Universului! Romania nu are nevoie de asemenea personaje pline de falsa modestie, de adolescentini rupti de realitate sau de prunci captivi in trupuri de adulti. O minte orbita de o admiratie contemplativa fata de propria persoana. Un om de nimc, o rusine pentru propria familie si pentru Romania!

 “Lumea lui Banciu” - un Univers ingust, o lume morbida caracterizata prin tulburari de afectivitate, de comportament sau caracter!

Irefutabil sau nu?

Campania “direct orala”

De ceva vreme am inceput sa urmaresc atent comportamentul prim-ministrului, “Prostanacul 2.0” Victor Ponta si al “marinerului”, Traian Basescu, deja cunoscut ca fost presedinte al Romaniei dupa vizita lui Joe Biden (vicepresedinte USA). Sau credeti ca i-a spus de trei ori “Domnule Presedinte”, doar asa, accidental. Ilegalitatile nu se mai fac de mult cu usile inchise, ci in fata tuturor. Au ajuns la nivelul la care isi permit sa faca asta si-o sa ne trezim cat de curand fara nici un drept; abuzati si totalmente controlati.

Am nascocit trei variante pentru toata mascarada asta. Astia doi ori sunt niste copii de 12 ani care se tachineaza reciproc; ori avem in fata doi mafioti care ne sfideaza inteligenta fara nici o rusine. Sau mai exista varianta in care doi oameni importanti ai statului se comporta ca niste țațe din mahala.

In orice caz un lucru e sigur si pot sa pun pariu cu oricine, pe orice, ca urmatorul presedinte va fi Ponta, o marioneta a stapanilor din Statele Unite. Cu voturile o rezolva lejer, tara e plina de oameni lipsiti de instruire si de cultura elementara. Deci cu ei e simplu; cate-un kil’ de zahar si-un litru de ulei, niste promisiuni care nu vor deveni in veci realitate si poate niste bani pe ici pe colo. Si uite cum si-a ales Romania presedintele. Da’ oricum asta-i placa veche, nu vorbim de chestiuni care se-ntampla de azi sau ieri. Asta e deja o traditie. Si nici nu vreau s-aud replica: “Votul tau conteaza!”, caci voi riposta cu un simplu: “Mars, ma, d-aici!”. Nici n-ar avea sens sa ma complic mai mult, explicatiile ar fi in zadar si pe langa toate astea n-am ce sa discut cu toti lopatarii indobitociti!

Asadar campania “direct orala” a inceput. Pe majoritatea stalpilor, a panourilor publicitare, a peretilor, a corturilor amplasate in mijlocul strazii, (s.a.m.d.) exista deja afise si bannere cu partide peste partide si gunoaiele de oameni ipocriti de prin ele. Cine inca mai merge pe varianta: “Eh, mai incercam…” e chiar prost in adevaratul sens al cuvantului. Este practic imposibil sau esti imposibil de redus daca mai pui botu’ la orice rahat pe care ti-l spun ei. Tot ce vine de la conducere este doar cacat frumos ambalat si strategic comunicat. Rezultatele vor fi mereu aceleasi:  vor fura, vor vinde si vor subjuga!

Irefutabil sau nu?

Paparude si barbati pizdomesticiti (partea a II-a)

Si pentru ca astazi sunt intr-o forma psihica de invidiat ce-mi permite sa reabordez acest subiect, am sa-ncerc sa va smulg cateva zambete, caci subiectul este unul savuros.

Paparuda! Acest personaj ridicol pe care-l putem analiza in fiecare zi pe strazile Bucurestiului (si nu numai), are rolul de a atrage priviri si de a genera ganduri demne de stand-up comedy sau glume de coltu’ strazii. In general aceasta femeie, mandra de disperarea cu care vrea sa iasa in evidenta si prin stilul necioplit, are rolul de agata ghertoi instariti. Apucaturile acestei femei sunt dobandite direct de pe ulitele catunului din care s-a nascut si puse in practica cu succes aici, la oras.

Inconfundabilul stil “centurist” atrage cumva atentia multor masculti lasati in urma de evolutie, dar acest aspect nu mai este de mult un motiv de uimire pentru multi dintre noi. Machiajul strident si de prost gust reprezinta, parca, o invitatie de imperechere similara cu cea din lumea necuvantatoarelor, brutal de elementara si greu de digerat pentru modernul homo sapiens. Si pentru ca paparuda sa fie comple(c)ta, mai are nevoie si de penibil, cat cuprinde, vizibil prin imbracamintea de prost gust si comportamentul unui homo erectus.

Si totusi genul asta de femeie ma lasa stupefiat. Desi oamenii ii arata intr-un fel sau altu’ cat este de eronat modul in care exista, ea continua sa defileze ca o cealapa prin mall-uri si cluburi de fite. Da-n general, proasta are noroc! Semi-permanent, da-l are! Gaseste un gibon care sa-i faca mendrele o perioada. Apoi revine violent cu picioare pe pamant cand aceasta constata cu stupoare ca a fost din nou uzata si aruncata. Oricum, nici ele nu se mai mira. S-au invatat si asta a devenit deja un stil de viata obisnuit in viata unei cur… tar… zdren… dame de companie.

Cateva exemple care se incadreaza mai mult decat perfectul in aceasta categorie “selecta” a femeilor sunt: Andreea Tonciu, Sanziana Buruiana (nume predestinat) si, evident, Simona Trasca. Eeeh?! Paparude originale, domnule! Enumerand aceste porniste, curiozitatea m-a facut sa ma intreb cati oameni le plac sau mai grav, le au ca idol (ÍDOL, idoli, s. m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. — Din sl. idolŭ.). Tin sa va informez, cu parere de rau, ca aceste trei vagaboande au depasit impreuna 130.000 mii de like-uri. Asta da exemplu pentru adolescentine! Nu pot decat “sa felicit” televiziunile, fanii si pe cele trei curve neindemanatice si slab cotate intelectual.

Intr-un final… tin sa precizez ca asemenea “personalitati” trebuie sa existe doar pentru amuzamentul nostru; nu le poti da impresia ca sunt vedete sau ca sunt importate in vreun fel, ca nu-s! Sa fim realisti, in starea lor actuala cu sau fara ele mi-e tot una (prefer fara). Sau poate ca fara ele fascinatia pentru comportamentul uman eronat s-ar risipi… si-ar fi pacat. Ok, nu! Luati-le banii, hainele si tot ce au, apoi expulzati-le inapoi la spart seminte si respirat aeru’ degeaba!

Irefutabil sau nu?

Sindromul Iulia Albu

Fac parte din minoritatea oamenilor care se uita destul de putin la televizor, iar atunci cand o fac nu ma uit la stiri, emisiuni mondene sau telenovele pentru gospodine triste. Desi mi-am tocit degetele de la atata butonat - pentru ca mai mult asta fac decat sa stationez pe un post - vad din ce in ce mai des o figura dubioasa si morbida. Numele acestui personaj, grav bolnav psihic, este Iulia Albu; o patachina ce a luat Hunger Games mult prea in serios si mult prea devreme.

De cand a devenit moda un element indispensabil supravieturii si cum de aceasta clona a lu’ Lady Gaga este lasata sa se manifeste in fata micului ecran? Mi-ar placea s-o vad manifestandu-se intr-o camasa de forta, intr-o camera alba cu pereti moi. Te uiti odata, de doua si cam asta e, ca n-ai ce sa inveti de la aia, da’ ce sa-i ceri imbecilului? Ignoranta nu cunoaste limite si, mai grav, se ia! Aparent prostia poate fascina atat de intens incat poti atinge performata de a ajunge la stadiul in care ai devenit una cu aceasta - o fuziune intre prost si prostie.

Chiar daca are vreun soi de pregatire in acest domeneiu, modalitatea ei de a actiona si de a reactiona este una penibila, infantila si jenanta pentru un adult. Am observat ca femeia isi permite sa dea note “vedetelor” din Romania fara sa aiba vreun argument valid, e pur si simplu o chestiune personala de gust si o tona de subiectivitate. Amuzant pentru cei cu o inteligenta mediocra, trist pentru mioarele care au inceput sa aprecieze, ba chiar sa urmeze tot ce iese din gura asa-zisului “fashion designer/editor”.

Si cum televiziunile au inceput sa exploateze la maxim prostia si moravurile usoare, era de asteptat ca si in cazul acesta va fi la fel. De data asta chiar au prins ceva special, foarte special, atat de special incat nu s-a pomenit in Romania, o formidabila toanta! O femeie ce traieste cu impresia ca face parte dintr-o rasa rara si al dracu’ de unicata, stilata si sofisticata. Foarte adevarat! E greu sa intelegi stilul ei unicato-stilato-s-o-fi-stricat. Doar ca balanta atarna atat de greu in dreptul penibilului pentru aceasta muiere!

Care-i treaba cu vestimentatiile alea sau cu machiaju’ ala grotesc? Sunt prea ingust la minte ca sa inteleg rafinamentul? Sau realitatea e ca femeia cu o gaina pe post de animal de companie incearca cu disperare sa iasa in evidenta si sa promoveze imbracamintea aia ridicola? Un sfat bun pe care l-am primit candva din versurile unei trupe vechi de hip-hop zice asa: “…sa nu te dai geniu neinteles cand vezi ca public n-atragi”. Da’ ai grija la public! Insa azi nu mai conteaza cat de penibil sau prost esti pentru ca toti alearga dupa hartiile astea imputite, de la ultimu’ salahor pana la cel mai mare parvenit ce coordoneaza toate mizeriile astea. Discrepanta dintre saraci si bogati creeaza disperare, iar disperarea creeaze penibil si prostie impunatoare prin proportiile sale.

Irefutabil sau nu?
 

Doctrinele comuniste si efectele-n posteritate

Am vrut sa evit subiectul asta din pricina respectului pe care il am fata de oamenii in varsta, insa imi este imposibil, exista o limita! Vesnica lupta dintre “noi si ei” sau tineri contra batrani nu se va stinge, probabil, niciodata. Comunismul si-a pus amprenta, cat se poate de serios, peste generatiile lui Ceausescu. Respectul ne obliga sa ii tratam cu ceva mai multa toleranta pe batrani, in general, dar foarte multi dintre ei sunt de-a dreptu’ sclerozati si antipatici. Nu pot sa-i sufar p-aia care au impresia ca totul li se cuvine si ca ei detin dreptatea absoluta.

- Inteleg si respect ca ai muncit peste treizeci de ani in nu stiu ce mediu si-n nu stiu ce conditii, viata a fost o tarfa cu tine, suferi de niste boli si, pe langa toate astea, statu-ti ofera o pensie mizerabila din care abia supravietuiesti. Asta nu inseamna ca noile generatii sunt niste sclavi care trebuie sa va faca dumneavoastra vietile mai usoare prin supunere deplina! Asta nu inseamna ca doctrinele ce v-au tinut zeci de ani in intuneric se mai aplica si-n zilele noastre!... sau poate ca se aplica, dar diferit. Avem si noi dreptate, stim si noi ce e bine si ce nu. Chiar daca nu e asa, avem nevoie sa gresim ca sa putem intelege, caci nu putem ajunge batrani si intelepti fara sa fim tampiti si tineri. Etapele astea sunt necesare pentru ca noi sa putem creste! Nu mai putem fi intemnitati in idei batranesti, suntem mai evoluati din punct de vedere al inteligentei (cel putin o parte din noi!) si trebuie sa ne formam o identitate bazata pe idei proprii, pe originalitate si creativitate. Va trebui sa renuntati odata la manipulare si gandire rigida. Au trecut ceva ani de cand comunismul a murit. Incercati sa scoateti capul din bula dumneavoastra! Realitatea curenta v-ar putea surprinde!

Traim si noi vremuri bolnave si ciudate, insa sunt total diferite, ideologia este alta. Iar noi trebuie sa ne adaptam la prezent; nu ne putem permite sa ramanem in urma. Exista sfaturi de viata general valabile pe care vi le acceptam cu placere, dar nu ne impuneti un stil de viata demodat si o mentalitate imbacsita! Nu e corect! Avem ce invata de la domniile voastre si viceversa, dar aveti nevoie de o perceptie mai ampla si ceva deschidere! Cine spune ca varstnicii nu pot tine pasul? A fi batran nu reprezinta un handicap social, dar uneori a avea de-a face cu ei poate fi o provocare.

De curand ma aflam intr-o posta, la coada unui ghiseu. Lucrurile mergeau lent, ca de obicei. Aceast sir de oameni era formant din vreo cincisprezece persoane ce-si vedeau de treaba asteptand sa-si plateasca facturi, sa-si ridice alocatii sau pensii, bani sau colete. Dupa niste minute bune de asteptare o oarecare pensionara izbucni; incepu sa se manifeste acid, gesticuland haotic si agitandu-se mai rau decat un peste pe uscat. Problema dansei era numarul de persoane aflate la acel ghiseu. Si pe langa reactia isterica doamna cu pricina deveni extrem de intruziva si agresiva, smulgand din mainile catorva persoane, buletine, taloane si facturi. Asta dupa ce avu grija sa reclame presupusul incident dirigintelui de posta luat pe sus din birou si obligat sa asiste la scena. In mod firesc tensiunea crescu si toate frustrarile oamenilor fusesera indreptate catre diriginte. “- De ce stam atat la coada?”, “- Angajati personal!”, “- Asa se-ntampla-n fiecare luna, vin si stau la coada cu orele!”, fusesera doar cateva dintre replicile adresete conducerii.

Mi se pare anormal sa creezi tensiune doar pentru ca ai stat zece minute la o coada. Mi se pare anormal sa agresezi oameni din senin doar pentru ca batranetea e perceputa ca o scuza si “ar trebui respectata”. Bun simt, rabdare si respect. Batranilor romani le cam lipsesc aceste trei caracteristici indispensabile, mai ales la varsta a treia!

Ne aflam cu totii in aceeasi situatie, suntem si noi – astia tineri – furiosi si frustrati, nu e nevoie sa ne luptam intre noi ca natangii. Mai bine ne-am alia impotriva psihopatilor de la conducere pentru ca ei sunt problema. Cea mai mare parte din vina o au ei si din cauza lor am ajuns aici (Stimati “conducatori”, sarcina de a conduce si de a indruma o tara este imensa, v-ati asumat-o, face-ti-o corect sau pleacati! Daca nu puteti si nu vreti, ar trebui sa fiti izgonit!).

E nevoie sa ne deschidem putin, valabil pentru ambele tabere; ar putea sa mearga…

Irefutabil sau nu?  

La multi ani, pOLITIA Romana! – A.C.A.B. / 1.3.1.2

Din intamplare am aflat ca astazi este o zi mare pentru pOLITIA Romana. Daca nu ma inseala memoria se implinesc 192 de ani de la infiintarea unuia dintre cele mai functionale, cursive si ample sisteme de coruptie, abuz si injustitie. Felicitari! Tin sa va urez, la misto, un "la multi ani", nu prea sincer si deloc entuziast!...ba chiar cu scarba si lehamite! Ar fi trebuit sa arat demnitate si respect pentru “gaborimea” din Romania, insa eternii burtosi corupti si abuzivi ma impiedica s-o fac. Si n-am de ce sa-mi cer scuze sau sa-mi para rau fiindca dreptatea si justitia tre’ sa vina de la voi, dar culmea, in aceasta institutie domnesc acte sau decizii care contravin justitiei, adevarului.

Ii salut si ii respect pe cei ce-si cinstesc uniforma, pe cei care isi pun activitatea si viata in slujba protejarii cetatenilor, a bunurilor materiale si a sigurantei nationale. Nu este cazul sa generalizez, exista si politisti in adevaratul sens al cuvantului si-al meseriei! Ii felicit pentru exemplul de moralitate si cinste, pentru spiritul civic si responsabilitatea cu care-si fac datoria. Respect masiv!

Dar astia-s prea putini, aproape nesemnificativi in acesta institutie plina de grandomani delimitati de o ratiune prea ingusta. Sunt ferm convins, draga militianule, ca daca citesti randurile astea deja te-ai pierdut de ceva vreme. Asa ca, ai grija! Exprimarea putin peste limbajul mediocru iti poate lasa traume severe la nivel cerebral. Exista riscul sa-ncepi sa-nveti sa citesti si/sau sa scrii corect. Mare atentie!

Sa speram ca generatiile tinere vor schimba odata pentru totdeauana fatada si mentalitatea comunista, inca prezenta la multi gabori - nimeni cu functie - aflati in pozitii superioare. Trebuie sa renuntam la investitiile inutile, precum Loganele cu preturi ireale, “hiper-tunate” sau la cine stie ce Jaguar… ca noi n-avem strazi sau autostrazi ca lumea si voi faceti d-astea, libidinosilor! Furati, ma, cu mai mult bun simt!

Ioan Gaf Deac a declarat la un moment dat ca institutia ar fi achizitionat: pneuri de 3.000 de lei bucata, baterii de masina de 3.400 lei bucata, saci menajeri de 83,5 lei bucata.Ulterior purtatorul de cuvant, Razvan Popa, a sustinut ca sumele prezentate, in nu stiu ce raport, nu sunt reale si ca s-ar fi strecurat niste erori dupa ce "au fost mutate niste virgule". Asta se-ntampla undeva prin 2012, da' nu va uit, ba!

Excesul de putere este un alt capitol la care pOLITIA sta foarte prost. Voi nu sunteti legea si nici deasupra ei. O reprezentati si cam atat, iar asta este alegerea pe care voi ati facut-o. Deci ce-ar fi daca ati renunta la violenta si instigare? Ce-ar fi daca jandarmii sau “testoasele”, cum imi place mie sa-i numesc, ar fi ceva mai disciplinati si mai cultivati? Niste teste psihologice serioase ar trebui aplicate inainte sa-l bagi in jandarmerie pe taranu’ psihopat plecat de la sapa.

Rog cititorii sa dea mai multe exemple, referitoare la abuzurile si nedreptatile comise de catre acesti “justitiari”…asa, ca sa mai facem o caterinca si poate reusim sa mai dam afara si din eternele frustrari.

Irefutabil sau nu?

Adevaratii vestitori ai primaverii – catelele!

A dat putina caldura-n noi si deja au inceput sa iasa la vedere tatele “pushate” pana-n gat, cracii si bucile. Cu sau fara laptarii bogate, cu sau fara un fund bombat, femelele au inceput sa-si etaleze “instrumentele” de agatat, frecat, balanganit si facut bani. In mod firesc obsedatii si disperatii, cocalarii si taranii de oras vor incepe sa curteze femela-obiect cu ajutorul celor mai grotesti replici si apucaturi.

Publicitate…

Ai intre patu si opt clase, intre 14 si 25 de ani? Esti o catea in calduri obsedata de bani si “chici”? N-ai nici un reper in viata? Nu intelegi pe ce lume traiesti sau ce se-ntampla in juru’ tau? Ai facut liceul la misto pe spaga lu’ ma-ta? Ai mii de poze pe facebook in ipostaze porno si bot de (oral) rata? Cel putin 30% din tine e plastic? Minunat! Avem solutia pentru rarul tau rafinament! Viziteaza orice cartier marginas al Bucurestiului si-ti vei spori sansele sa-ti intalnesti perechea! Barbatul visurilor tale! Un oligofren ce rezoneaza perfect cu mintea ta ingusta, cu gusturile tale “chicioase”, cu pasiunea pentru manele, bani, dusmani, putere si masini. Ce mai astepti? Dai drumu’ si sporeste sansele ca prostia sa prospere!

Indrazneste mai mult! Avem si o a doua oferta pentru tine! Penajul pe spate la barbati se poate gasi chiar si in centru’ Bucurestiului! Acolo te asteapta zeci de specii fascinante, gata sa-ti indeplineasca pana si cele mai intunecate fantezii! Ce mai astepti?! Infige-te-n prima pu… tibilitate si nu vei regreta! “Succesurile este garantate!”

…o campanie sustinuta de Irefutabil!

Colanti adanc indesati intre buci si “scoica”, sutiene cu push-up sau sute de grame de bureti, pantaloni scurti ce aduc mai mult a slip, decolteul pana la buric sau o carpa transparenta ce nu acopera mai nimic sunt doar cateva piese de rezistenta din garderoba unei paparude.

Manifestandu-se ca si cum viata e un mall de unde cumperi si profiti, paparudele au inceput sa iasa din scorburi cu o mandrie exorbitanta. E suficient sa te uiti la mersul stramb si descentrat sau la atitudinea lor ca sa-ti poti da seama cat zacamant de ignoranata si indiferenta zace-n ele.

In opinia mea barbatul este un vanator si de aici vine si intrebarea. Eu ce dracu’ mai vanez daca astea imi arata 95% din fizic pe degeaba? Suflet, omul interior? Care om, care suflet daca tu ti-o arzi asa??? Ma plictisesc pentru ca vad la tot pasu’ si deja nu mai e nimic nou! Va anihilati farmecul intre voi! Vedem prea mult, intram prea repede. Demnitatea sau respectul de sine nu exista la multe femei, e clar! Si unde mai pui ca-n prezent te poti bucura de o partida de sex doar cu o bere si niste vrajeala de duzina. Parca-ti piere chefu’. Si daca ai putina mandrie sau respect fata de tine, ca barbat, nu-ti doresti sa imparti patu` cu o desfranata (si numai eu stiu cat ma abtin sa nu dau frau misoginului notoriu ce zace-n mine!). Ma declar scarbit peste masura de multe catele ce reprezinta sexul frumos! …probabil si viceversa, nu contest!

Bazandu-se pe ce stiu ma bine sa faca, aceste femei mai usoare decat o Sana, reusesc sa obtina cam tot ce vor de la diversi fatalai in schimbul unor bunuri materiale, bani sau o viata usoara pentru scurt timp. Comfort! E mai simplu sa iei calea usoara, doar ca in ochii multora vei fi tot una cu un wc-u public, o carpa, o zdreana… vid, zero!

Dupa aceasta iesire in decor tin sa inchei acest carnaj cu un…

Irefutabil sau nu?

Patimile unui oarecare – “Pe culmile disperarii”

Depresii, doctrine si chin. Toate astea sunt rezultatul comunismului... inca prezente in societate si-n apucaturile noastre. Popor naiv si inrobit, delasator si ipocrit! …iarta-ma! Dar ne anihilam existenta prin mijloace bolnave ce autodistrug spiritul, fiinta, minunea de a trai. Si e cumplit! Cati mai au grija asta? Cati realizeaza importanta linistii interioare, a impacarii cu sine? Probabil sunt prea putini care sa mai poata face diferenta.

Constientizeam aseara ca am ajuns sa fiu marginalizat, sa fac parte dintr-o minoritate de oameni deschisi la minte ce-si insusesc rolul de a se cultiva si de a intelectualiza procesul si sensul vietii. Ce trist e sa vezi cum corectitudinea si dorinta de a stii, de a evolua pe plan spiritual si intelectual, au devenit un dezavantaj, un tabuu pentru o societate obscura, caracterizata de rudimentar.

Precum Atlas simt greutatea pamantului pe umeri, precum Cioran simt greutatile existentei secerandu-mi picioarele si frangandu-mi aripile. Disper in propria existena, legat in intuneric. Nu sunt eu Alesul, nu sunt eu omul ce ar trebui sa duca grijile, nevoile umanitatii, o stiu! Dar ma pierd in mine. Ce ma tine oare intemnitat printre aceste poveri?

Chiar daca uneori simt si vad lumina nu ma pot bucura de ea, n-o pot cunoaste, insa cred ca am cheia si cateva raspunsuri pe care le consider esentiale. Cunosc drumul, dar ma simt ca un plod ce incearca sa faca primii pasi. Poate ca asta este drumul, deloc pavat cu flori, si poate ca asa voi reusi intr-un final… sau poate ca nu. Notiunea timpului imi va raspunde...

Si chiar daca imi subjug existenta, am izbutit sa ma retrag in scris, unde nu credeam vreodata ca ma voi incadra, unde nu vedeam ca pot; intr-un Univers propriu, deseori exagerat de suparat, de mahnit si de melancolic, abundent in gauri negre si explozii atat de distructive ca ar putea nimici pana si necunoscutul. Si totusi nucleul meu ramane un quasar etern gata sa straluceasca la cel mai mic imbold!

Irefutabil sau nu?

Paparude si barbati pizdomesticiti (partea I)

In ultimii ani fenomenu’ paparudei si-al barbatului pizdomesticit au devenit mai raspandite decat neanderthalul in preistorie. E suficient sa iesi pe strazile oricarui oras, localitate sau sat ca sa observi aceste exemplare in habitatul lor natural. O plimbare de cateva zeci sau sute de metri ar trebui sa fie suficienta pentru a te convinge.

Am onoarea de a va prezenta noul specimen corcit de catre sine si femei: barbatul pizdomesticit! Acest exemplar ce poarta intre picioare un organ reproducator de pomana, a capatat obiceiul de a sta in patru labe in fata femelei, indiferent de situatie. Lesa este un accesoriu de baza pentru animalul pizdomesticit, avand rolul de a stapani cu exigenta creatura docila. In cazul in care stapana observa la animalul sau de companie un comportament hotarat ce ar putea declansa vreo urma de atitudine, pizdomesticitul va fi sugrumat instant sau castrat pe loc. Botnita nu mai face parte dintre accesorii deoarece animalul a devenit suficient de supus, eliminand astfel nevoia de a purta acest element. Insusirea specifica predominanta este umilirea continua si supunerea neconditionata in fata femeii din pricina fricii sau a lipsei de testosteron. Stilul vestimentar joaca de asemenea un rol deosebit de important in existenta pizdomesticitului deoarece prin acest element-cheie putem distinge creaturile josnice de restul masculilor, dar bizarul stil nu s-a definitivat inca, lasand in continuare loc de confuzii. Comportamentul specific al pizdomesticitului se rezuma la acceptarea oricarei idei propuse de catre femeie, lipsa fermitatii in orice tip de discutie, informarea obsesiv-constanta a partenerei, solicitarea permisiunii de a exista si, nu in ultimul rand, dependenta de stapan. Dar sa revenim la stilul vestimentar. De cele mai multe ori acesta este identic cu cel al femeilor. Exemple: colanti sau orice tip de pantalon mulat, tricouri decoltate (de cele mai multe ori) roz, balerini, lenjerie tanga, esarfe si lista poate continua. De asemenea si accesoriile feminine au patruns in garderoba pizdomesticitului. Exemple: margele, bratari cu sclipici, paiete, diferite zorzoane, sepci impopotonate, supraincarcate inutil si multe altele. Tendintele metrosexuale sunt nelipsite din tabieturile pizdificatului acestea fiind usor de recunoscut prin excesul si mirosul dulce de parfum (pour femme), sprancenele pensate, epilarea partiala sau totala a corpului, manichiura si/sau pedichiura, coafura, etc.

Va urma...

Suprapopulare cu oligofreni

Nu stiu cati dintre bucuresteni au observat, dar suntem deja prea multi aici in capitala asta subdezvoltata. Acum cateva zile am fost nevoit sa ajung in centru. Cum am coborat din metrou, la Unirii, valuri de capitalisti corciti se spargeau in stalpii de rezistenta ai peronului; cu alte cuvinte, extrem de agomerat pentru o zi din mijlocul saptamanii. La putine ore dupa pranz. Pe magistrala lucrurile stateau si mai rau. M-am trezit intr-un rau turbat de oameni nedumeriti care incercau sa-si croiasca drumul prin puhoiul de suflete. In zadar! Printre sutele de fiinte se puteau distinge, clar, niste cocalari ce-si luasera la ei mersu' de baietas bolnav de osteoporoza.

Nelipsitele printese defilau prin multime cu nasu' pe sus incercand sa atraga cu disperare privirile oricui, caci talentul si frumusetea lor sunt greu de neobservat si imposibil de egalat.

Vazandu-ma printre atatea comori am simtit nevoia sa grabesc pasul, in speranta ca la suprafata soarele imi va ingreuna simtul vizual si nu voi mai putea distinge atatea valori. Simteam deja ca-mi este greu sa gestionez atata tezaur sub forma umanoida.

Nici vorba! Soarele n-a avut chef sa-mi intinda o raza de ajutor ochilor, lasandu-ma sa ma confrunt cu imagini greu de procesat pentru cerebel.

Intr-un exces de autism, prioritar era sa ma separ de toata harmalaia si sa dispar printre stradutele laturalnice in speranta ca voi avea parte de putina liniste vizuala si auditiva. Nici o sansa! Acelasi scenariu cu mai putini actori amatori. Am cautat sa inteleg misterioasele cai ale Universului si m-am impacat cu ideea ca de astia nu scap azi; asa ca mi-am continuat aventura.

Trecand prin aceasta experienta au inceput sa rasara si intrebarile. Devin anti-social sau sunt astia prea multi? Raspunsul: ambele! Nu-mi doresc sa fiu pro-social cu astfel de caractere si cu siguranta suntem deja prea multi.

Dragi provinciali... nu ma injurati inca, n-am o problema cu voi toti. Am o problema cu acei provinciali care vin in Bucuresti doar pentru a se reuni cu specia oligofrena si pentru a se fali ca sunt in capitala. Asta chiar daca foamea si ignoranta risca o crestere inzecita. Daca vii aici, unde nici maidanezii nu mai au loc unu' de altu', macar vino sa faci ceva din tine, vino sa ne ajuti sa crestem, nu sa raspandesti gradu' de inteligenta al stramosilor tai neandethali!

A devenit excesiv de stresant sa ma lovesc de cretini nesimtiti la tot pasul. Din cand in cand simt nevoia sa ies din casa pentru o gura de aer mizerabil, ca stresu' e deja obicei, si nu vreau sa fiu bruiat de felu' in care se manifesta oagarii astia. Aveam suficiente exemplare de origine bucuresteana ce imita popoare inferioare.

Deci, stimate primate, va rog insistent sa ramaneti la voi in catun, daca doriti o viata similara cu cea a preistoricilor, caci in Bucuresti, Dumnezeu nu-ti baga nimic pe card, iar obiectivele nu sunt manelele, printesele, dusmanii, masinile si banii! Mai rau, neuronii oglinda sunt pusi la grea incercare si cedeaza in fata comportamentului vostru "superior". Va multumim!

Cu drag,

Irefutabil(i)... sau nu?

Codul (devine) penal

Asa cum spunea si Mihai Giurgea, Romania a devenit, de la 1 februarie, Republica Infractionala. Noul Cod Penal simplifica luarea de mita de la 12 ani la 7 ani, traficul de influenta s-a  injumatatit de la 10 ani la 5 ani si infractiunea de inselaciune a scazut de la 20 de ani la numai 5! Interceptarile au devenit complet inutile deoarece persoana in cauza va trebui mai intai anuntata  ca impotriva ei s-a inceput urmarirea penala… iar acestea nu sunt decat o parte din noile schimbari prevazute in acest cod.

In mod evident, persoanele care se bucura de aceste schimbari sunt tot ei, calaii nostri simpiterni: deputatii, ministrii, afaceristii, patronii, directorii, primarii, liderii de sindicate s.a.m.d.

Adevarul este ca nu ma mai mira nimic si-mi este cat se poate de limpede  faptul ca asistam deja la o parodie nationala. Propun ca la urmatoarea schimbare a Codului Penal sa fie implementata, negru pe alb, anarhia! Ce sens mai are sa ne complicam? Ce ar fi daca pe hartiile tiparite de ei, toti cei mentionati mai sus, ar avea imunitate deplina, ca “mai pe fata” de atat nici ca se putea. Am ajuns la cel mai jos nivel posibil si ramanem in plin picaj. Se pare ca poporu’ a uitat complet de zicala “Ne-a ajuns cutitul la os”. Deja suntem sfartecati cu salbaticie si nu ne ajunge. Multi cetateni se-ntreaba ce ar putea face in aceasta situtie disperata? Nimic mai simplu oameni buni! Sistemul este precum cancerul, ne doboara incet si sigur, deci masacrul este inevitabil.  Solutia? Revolta! Si incep sa ma indoiesc de faptul ca va fi mai rau dupa rebeliune decat este acum. Macar am avea parte de putina liniste sufleteasca.

Daca as da frau gandurilor si as incepe sa instig deliberat, fara sa-mi pun granite,  acest blog ar disparea de pe internet si odata cu el probabil ca ar disparea si libertatea autorului. Rezultatul ar fi: inca unu’ dupa gratii care a incercat in zadar, caci oile au dezvoltat, se pare, abilitatea de a hiberna. 

Conditiile de trai sunt inumane de multe decenii, legile sunt facute pentru ei; hotii la cravata scapa pe usa din dos in timp ce noi urmarim docili toate infractiunile ca pe un film prost de actiune cu final tragic.

Mai sunt unii care-mi spun sa plec de aici, sa-mi gasesc un rost pe teritoriul altei tari. Cam oriunde as poposi, dragi prieteni, toti ma vor considera un gunoi din simplu fapt ca sunt  roman sau tigan pentru ca Europa a avut grija sa ne fuzioneze. Si pana la urma de ce sa plec din tara mea?  Sa plece ei! De ce-si bat joc de vietile noastre, ne dau ei altele?

Tot ce se-ntampla in tara noastra – si nu numai - pare sa confirme cu pasi marunti teoriile conspirationiste in care, personal, cred cu tarie. Da, sunt alienat! Da, cred in aceste, asa-zise, basme! Oricum nu ar fi prima data cand oamenii imi spun ca traiesc intr-un produs al imaginatiei. Oare? Nici n-are rost sa-ncep…

Nu tine de competenta mea sa fac lumea mai buna si ma simt neputincios, singur impotriva tuturor! Din natiunea asta n-a mai ramas decat teama si umbra unui vis, dar continui sa sper cu disperare, sa gasesc  ce mi se cuvine… un rasarit de soare.

Irefutabil sau nu?

Dupa crivat si omat, viitura intrevad!

Nici nu trebuie sa astept venirea primaverii ca deja va pot prezice viitorul. As putea profesa lejer in “arta ghicitului” fiindca in Romania este aberant de simplu “sa vezi”/deduci viitorul. Daca exista oameni interesati de aceasta “meserie onesta si  precisa”, "mentorii" din fata magazinului Bucur Obor va stau la dispozitie, iar pretul unei sedinte este modest; cativa lei sau doua, trei tigari.

P-afara muntii de zapada se odihnesc linistiti  in soarele care a inceput sa iasa cu tupeu, putin cate putin dintre norii cenusii. Omatul incepe si el sa se topeasca odata ce gradele renunta la minusul din fata, dar sunt convins ca voi deja stiti asta; exceptie fac, bineinteles, institutiile cu pricina.

Suntem in februarie, luna (de)faurarului, iar temperaturile incep usor, usor sa urce in termometre, amenintand serios cu nametii ce abia s-au instalat prin tara. Oare ce se va intampla dupa topirea lor? Nu cred ca e nevoie de un sondaj de opinie ca se ne putem raspunde la aceasta intrebare. Raspunsul este cat se poate simplu! Inundatii! Dar cine are timp sa discute despre asa ceva? Sa ne asteptam la asta si sa pregatim un proiect de actiuni? Ce rost are?!...ne facem ca uitam si ne prezentam, ca niste stimabili ticalosi, cu aceleasi scuze anuale pe care  poporul inca  le mai inghite… sau cel putin pare sa le accepte.

Aproape sigur in martie sute de case vor "pleca din loc" odata cu apele "naravase” ce nu vor fi altceva decat rezultatul topirii zapezii si a indiferentei grase a sistemului; probabil la fel de grasa ca si ocupantii fotoliilor de conducator. Vor ridica din nou din umeri, ca un copil prins in fapt si ne vor sfida inteligenta cu penibilele scuze, deja usor de anticipat si poate chiar de reprodus. Majoritatea primatelor se vor mira din nou de ce anume le-a putut face natura sarmanilor oameni. Evident ca si Dumnezeu va avea un rol important in cele ce urmeaza, caci furia Sa este namarginita cand paganii mai calca pe bec.

Si asa cum ne-am obisnuit, daca apa ne ia casa, construim mai sus. Romania pare o tara de cersetori lenesi  lipsiti de simtul raspunderii!

Dar de ce atata tragedie?!  O meritam! Imi indrept acum gandurile catre partea amuzanta a “profetiei” mele si va propun un exercitiu de intuitie si imaginatie. Cum credeti ca va arata deznodamantul acestei ierni? Ce se va intampla de data asta in telenovela  romaneasca “Apa trece, casele dispar”? Lasati-va parerea intr-un comentariu, iar cea mai buna expunere scrisa pe aceasta tema isi va castiga locul pe Irefutabil."Succes-uri”!

Irefutabil (este punctul tau de vedere) sau nu?

Cod rosu de prostie! – Romania paralizata de incompetenta!

In timp ce Ponta se relaxeaza miseleste sub razele soarelui prin nu stiu ce tara, precum o reptila cu sange rece, Romania se confrunta, din nou, cu aceleasi probleme transformate deja intru-un obicei prea agasant.

Da! Vorbim despre inca o iarna ce a luat autoritatile pe nepragatite  in luna ianuarie, lasand zeci de mii de romani in voia sortii. Din cauza ninsorii abundente si a viscolului zeci de localitati au ramas fara curent electric, dar cui ii pasa? Ce?! Nu v-ati obisnuit? CFR-ul ridica tamp din umeri dupa intarzierile de sute de ore; traficul rutier a fost intrerupt pe nenumarate drumuri nationale si pare ca asteptam primavara sau coborarea personala a lui Iisus, in speranta ca divinul fiu ne va rezolva problemele cauzate de tasu’… caci “numai Dumnezeu ne putea pedepsi intr-un astfel de mod”.

Realizez cu stupoare, impreuna cu alti zeci de mii de compatrioti, ca intre 1954 si 2014 nu prea e diferenta, desi tind sa cred ca bucurestenii de atunci erau mai putin lainici, chiar daca tehnologia nu era de partea lor. Sa iesi si sa dai la lopata in zilele noastre a devenit o umilinta suprema, un efort greu de conceput, ca doar exista angajati in acest domeniu! Exista! Si rasoleala dau si astia, dar si tu, om de rand, trebuie sa dai o mana de ajutor! Poate ca d-asta o parte din acesti angajati sunt scarbiti sa munceasca si furiosi din cauza tratamentul primit, nu sunt sclavi pe “plantatia de omat”! Bine ca mai nou avem lopatarii, in general persoane de etnie rroma care profinta de orice ocazie si reusesc sa scoate un ban; 20-30 de RON si te-au scos din nameti. Si nu-i critic pentru asta, ba chiar ii laud!

Imprudenta de care dau dovada autoritatile este de-a dreptu’ colosala! Cum poti sa traiesti stiind ca an de an esti la fel de incapabil si prost si nici macar nu esti in stare sa-ti schimbi replicile?! Si totusi tine la cretini! Deja stim povestea. Nu avem suficiente utilaje de deszapezire si  nu avem material suficient pentru inlaturarea poleiului. Da’ ce dracu faceti primavara, vara si toamna? Planuri pentru iarna, gestionarea posibilelor probleme, fonduri alocate pentru diversele actiuni,  aceste prioritati nu se iau in considerare?  Cumva senilitatea a pus stapanire pe memoria dumneavoastra? Uitati ca in Romania sunt patru anotimpuri? Sau iar nu sunt bani?

Dar e si vina noastra! Undeva, intr-un sat oarecare, un cetatean a iesit sa deszapezeasca imediat dupa ce stratul de nea s-a depus in fata casei sale. Alti doi sateni, vazandu-l pe acesta ca a indraznit sa faca ce este firesc atunci cand ninge abundent, au sarit imediat cu o replica infantila: “Da’ de ce esti ma prost si-ti dai zapada?”, “ Lasa c-o sa vina armata!”. Vreun comentariu la acesta replica ar fi de prisos…

O alta problema ar fi cea a oamenilor cu grad scazut de inteligenta pentru ca altfel nu-mi pot explica actiunile acestor caractere pur si simplu speciale.

Din curiozitate in ultimele zile am vazut cateva fragmente din stirile difuzate pe anumite canale. Una din ele ne spunea cum un oligofren din Bucuresti s-a gandit sa-si lase masina parcata, dar cu avariile pornite, undeva la Obor pe mijlocul soselei... in plin viscol! cand abia se circula pe o banda! In mod evident traficul a fost blocat aproape complet timp de o ora, oligofrenul cu pricina gandidu-se ca n-o sa deranjeze pe nimeni. A fost printre putinele dati cand m-am bucurat ca politia s-a sesizat si i-a intocmit arieratului un dosar penal, dar si o amenda usturatoare! S-a gandit el ca n-o sa incurce pe nimeni in aceste saizeci de minute si a declarat ca  ii pare rau pentru tot discomfortul creat! ...da’-n ochii  mei tot un parvenit inapoiat ramai! Cine stie cati oameni au asteptat RATB-ul in viscol.

Alta intamplare  a avut loc intr-un compartiment, unde o gravida in luna a noua s-a gandit sa dea o tura cu trenu’. Si uite cum inevitabilul s-a produs, neroada a nascut in tren. Oare cine a fost vinovat?! Probabil copilu’ s-a prins cat o duce capu’ pe ma-sa si s-a gandit sa-i dea o lectie care, sper, ca i-a fost invatatura de minte natafletei.

Alt subiect interesat este cel al conducatorilor auto care devin si mai imbecili pe timp de iarna. Multi s-au gandit ca ar fi tare sa plece din Bucuresti sau din alte orase chiar in timpul crivatului (exceptie fac oamenii care trebuiau sa se deplaseze in regim de urgenta). Ceva mai stupid de atat nici ca se poate! Evident, toti amatorii de senzatii tari au ramas inzapeziti cine stie prin ce camp si au fost nevoiti sa-si abandoneze vehiculele pe care si le vor recupara la primavara… sper! Culmea esta ca tot acestia se declara nemultumiti in urma experientei. Traiesti in Romania deci stii care-s conditiile, obiceiurile si riscurile, dar pe langa toate astea, se vede clar si ce conditii sunt afara, boule!

Cred ca tot ce mi-a mai ramas de zis este ca Romania este pur si simplu un paradox!  Un circ, o piesa de teatru in care nici un actor nu-si cunoaste rolul sau replicile.

Irefutabil sau nu?

2014 motive

A trecut si Craciunul impreuna cu mirobolantul Fuego, artistul fara de pacat, imaculatul muzician al sarbatorilor de iarna, fratele mai mare al lui Iisus, aceasta incontestabila voce si personalitate angelica; s-a dus si leru’ lu’ Hrusca pe care tocmai l-am gasit in DEX si am borat putin in gura, dar nu-i nimic, caci ale noastre sarbatori sunt legendare in fiecare an! (Ler - Cuvant care apare ca refren in colinde, carora le da un anumit colorit eufonic).

Am terminat si cu oamenii porci in coma, ne-am suprasolicitat traheea cu sarmale si salata de boeuf, am plecat si cu piftia in gat mirosind a usturoi prin mijloacele de transport.

Am facut de toate in anul ce-a trecut si as vrea sa le urez tuturor popilor si controlorilor ce au iesit la “colindat”, rupti de foame, prin case si tramvaie, autobuze si troleibuze, un 2014 plin de injurii, flegme si palme. Si nu in ultimul rand, sper sa aveti parte de salariu’ minim pe economie cel putin cincisprezece ani de acum incolo.

Ca deobicei nu au lipsit nici tiganii, pardon… rromii, ce an de an pretind ca le place Romania doar ca sa mai vina cu ursu’ si capra la opt dimineata. Trezind si mortii la viata cu zgomotele tobelor si a vocilor asemanatoare cu “Sticle goale cumparam!”, “Fiare vechi avem!” sau “Seminte baietii!”; nomazii si-au continuat aventura rupti de foame si multumindu-se doar cu petarde si mii de blesteme.

Nu am cum sa uit de romanii ce au dat navala in orice magazin de cartier, supermarket sau mall doar ca sa-si cumpere tone de E-uri pentru ficat si zeci de kilograme in plus. Va salut si pe voi, cei care ati iesit din case doar ca sa va beliti ochii pe la magazine si prin centru in spiritu’ sarbatorilor. Imbulzeala a fost exact ca la ea acasa!

A trecut si magia revelionului in care multi cetateni ajung pe patul de spital pentru ca le-a bubuit “accidental” vreo petarda in gura. Comele, atent  induse cu ajutorul cantitatilor industriale de alcool sau batai spontan organizate datorita gradului inalt de smecherie ce capata mai mult sens in acaesta noapte dintre ani; nu, acestea nu aveau cum sa lipseasca.

Sa nu uitam nici de timpul petrecut aproape fortat in familie, care pentru majoritatea tinerilor inseamna timp pierdut anapoda de dragul parintilor. Sunt cateva zile in care mami si tati simt nevoia sa stea langa puii lor plictisiti de moarte ce au ocazia sa-si vada inca odata tatal rupt in gura de beat si mama franta de mania pregatirilor.

Cum as putea sa ignor luminitile din centru, unde trei sferturi din populatia Bucurestiului s-a strans sa se holbeaze ca la o minune dumnezeiasca sau patinuarele hiper aglomerate de cocalari si printese cu talent; gheretele cu vin fiert, gogosele, ciocolata calda sau Kürtőskalács.

Televizorul. Da, cutia magica ce ne “turmatizeaza” precum Ghita de la stana pe oi ne-a aratat si la sfarsitul acestui an: crime, violuri, batai, dezsastre, emisiuni prezentate de compozitori comunisti, ipocrizia si ignoranta vedetismului, falsele emisiuni de Craciun si revelion… ce mai, clasicele metode de retardare in masa.

Frenezia si candoarea sarbatorilor ne-a lovit aproape pe toti, dar am uitat de unu. 1 ianuarie, ziua in care multi realizeaza ca trebuie sa traiasca o luna intreaga doar cu un covrig in burta; ca doar ne-am satisfacut mofturile si am exagerat cu orice activitate de dragul sarbatorilor. Dar asta e, mergem mai departe cu nostimul nostru stil de viata. Asa e romanu’ si am 2014 motive sa fiu fericit, am de scris!

Irefutabil sau nu?