Sindromul Iulia Albu

Fac parte din minoritatea oamenilor care se uita destul de putin la televizor, iar atunci cand o fac nu ma uit la stiri, emisiuni mondene sau telenovele pentru gospodine triste. Desi mi-am tocit degetele de la atata butonat - pentru ca mai mult asta fac decat sa stationez pe un post - vad din ce in ce mai des o figura dubioasa si morbida. Numele acestui personaj, grav bolnav psihic, este Iulia Albu; o patachina ce a luat Hunger Games mult prea in serios si mult prea devreme.

De cand a devenit moda un element indispensabil supravieturii si cum de aceasta clona a lu’ Lady Gaga este lasata sa se manifeste in fata micului ecran? Mi-ar placea s-o vad manifestandu-se intr-o camasa de forta, intr-o camera alba cu pereti moi. Te uiti odata, de doua si cam asta e, ca n-ai ce sa inveti de la aia, da’ ce sa-i ceri imbecilului? Ignoranta nu cunoaste limite si, mai grav, se ia! Aparent prostia poate fascina atat de intens incat poti atinge performata de a ajunge la stadiul in care ai devenit una cu aceasta - o fuziune intre prost si prostie.

Chiar daca are vreun soi de pregatire in acest domeneiu, modalitatea ei de a actiona si de a reactiona este una penibila, infantila si jenanta pentru un adult. Am observat ca femeia isi permite sa dea note “vedetelor” din Romania fara sa aiba vreun argument valid, e pur si simplu o chestiune personala de gust si o tona de subiectivitate. Amuzant pentru cei cu o inteligenta mediocra, trist pentru mioarele care au inceput sa aprecieze, ba chiar sa urmeze tot ce iese din gura asa-zisului “fashion designer/editor”.

Si cum televiziunile au inceput sa exploateze la maxim prostia si moravurile usoare, era de asteptat ca si in cazul acesta va fi la fel. De data asta chiar au prins ceva special, foarte special, atat de special incat nu s-a pomenit in Romania, o formidabila toanta! O femeie ce traieste cu impresia ca face parte dintr-o rasa rara si al dracu’ de unicata, stilata si sofisticata. Foarte adevarat! E greu sa intelegi stilul ei unicato-stilato-s-o-fi-stricat. Doar ca balanta atarna atat de greu in dreptul penibilului pentru aceasta muiere!

Care-i treaba cu vestimentatiile alea sau cu machiaju’ ala grotesc? Sunt prea ingust la minte ca sa inteleg rafinamentul? Sau realitatea e ca femeia cu o gaina pe post de animal de companie incearca cu disperare sa iasa in evidenta si sa promoveze imbracamintea aia ridicola? Un sfat bun pe care l-am primit candva din versurile unei trupe vechi de hip-hop zice asa: “…sa nu te dai geniu neinteles cand vezi ca public n-atragi”. Da’ ai grija la public! Insa azi nu mai conteaza cat de penibil sau prost esti pentru ca toti alearga dupa hartiile astea imputite, de la ultimu’ salahor pana la cel mai mare parvenit ce coordoneaza toate mizeriile astea. Discrepanta dintre saraci si bogati creeaza disperare, iar disperarea creeaze penibil si prostie impunatoare prin proportiile sale.

Irefutabil sau nu?