Nu stiu cati dintre bucuresteni au observat, dar suntem deja
prea multi aici in capitala asta subdezvoltata. Acum cateva zile am fost nevoit
sa ajung in centru. Cum am coborat din metrou, la Unirii, valuri de capitalisti
corciti se spargeau in stalpii de rezistenta ai peronului; cu alte cuvinte,
extrem de agomerat pentru o zi din mijlocul saptamanii. La putine ore dupa
pranz. Pe magistrala lucrurile stateau si mai rau. M-am trezit intr-un rau
turbat de oameni nedumeriti care incercau sa-si croiasca drumul prin puhoiul de
suflete. In zadar! Printre sutele de fiinte se puteau distinge, clar, niste
cocalari ce-si luasera la ei mersu' de baietas bolnav de osteoporoza.
Nelipsitele printese defilau prin multime cu nasu' pe sus
incercand sa atraga cu disperare privirile oricui, caci talentul si frumusetea
lor sunt greu de neobservat si imposibil de egalat.
Vazandu-ma printre atatea comori am simtit nevoia sa grabesc
pasul, in speranta ca la suprafata soarele imi va ingreuna simtul vizual si nu
voi mai putea distinge atatea valori. Simteam deja ca-mi este greu sa gestionez
atata tezaur sub forma umanoida.
Nici vorba! Soarele n-a avut chef sa-mi intinda o raza de
ajutor ochilor, lasandu-ma sa ma confrunt cu imagini greu de procesat pentru
cerebel.
Intr-un exces de autism, prioritar era sa ma separ de toata
harmalaia si sa dispar printre stradutele laturalnice in speranta ca voi avea
parte de putina liniste vizuala si auditiva. Nici o sansa! Acelasi scenariu cu
mai putini actori amatori. Am cautat sa inteleg misterioasele cai ale
Universului si m-am impacat cu ideea ca de astia nu scap azi; asa ca mi-am
continuat aventura.
Trecand prin aceasta experienta au inceput sa rasara si
intrebarile. Devin anti-social sau sunt astia prea multi? Raspunsul: ambele!
Nu-mi doresc sa fiu pro-social cu astfel de caractere si cu siguranta suntem
deja prea multi.
Dragi provinciali... nu ma injurati inca, n-am o problema cu
voi toti. Am o problema cu acei provinciali care vin in Bucuresti doar pentru a
se reuni cu specia oligofrena si pentru a se fali ca sunt in capitala. Asta
chiar daca foamea si ignoranta risca o crestere inzecita. Daca vii aici, unde
nici maidanezii nu mai au loc unu' de altu', macar vino sa faci ceva din tine,
vino sa ne ajuti sa crestem, nu sa raspandesti gradu' de inteligenta al
stramosilor tai neandethali!
A devenit excesiv de stresant sa ma lovesc de cretini
nesimtiti la tot pasul. Din cand in cand simt nevoia sa ies din casa pentru o
gura de aer mizerabil, ca stresu' e deja obicei, si nu vreau sa fiu bruiat de felu'
in care se manifesta oagarii astia. Aveam suficiente exemplare de origine
bucuresteana ce imita popoare inferioare.
Deci, stimate primate, va rog insistent sa ramaneti la voi
in catun, daca doriti o viata similara cu cea a preistoricilor, caci in Bucuresti,
Dumnezeu nu-ti baga nimic pe card, iar obiectivele nu sunt manelele,
printesele, dusmanii, masinile si banii! Mai rau, neuronii oglinda sunt pusi la
grea incercare si cedeaza in fata comportamentului vostru "superior".
Va multumim!
Cu drag,
Irefutabil(i)... sau nu?
0 comments:
Trimiteți un comentariu