De curand am fost intr-o biserica unde am
asistat la ritualul pentru Sambata Mortilor. In momentul in care am pasit
inauntru, din stanga si din dreapta, ma examinau vreo douazeci de babute care
m-au facut sa ma simt ca intr-o comisie. In fata lor erau asezate mese unde
fiecare isi expunea bucatele care mai de care mai impopotonate. Mandria babelor
pentru colivele pe care le pregatisera era de neegalat. La fiecare 30 de
secunde auzeai cum isi reproseau intre ele ca bomboana sau bucata aia de
ciocolata nu are ce sa caute pe coliva si ca vinul trebuie asezat nu stiu in ce
pozitie si la cate grade distanta de coliva.
Dupa vreo ora in care nu m-am putut concentra decat la comportamentul si judecata cre(s)tina ale acestor femei, am decis sa acord putina atentie unui “tip” imbracat in negru si plin de cruci aurite. In timp ce-l ascultam pe acest intretinut al sortie, citand paragrafe din Biblie, in jurul meu fanatismul religios atinsese cote maxime. Cantatul ala lalait si vocea groasa ce intervenea din cand in cand reusisera sa bage multimea de enoriasi intr-o transa. Oriunde intorceam capul vedeam cum oamenii se-nchina excesiv facand zeci de inchinaciuni si plecaciuni pe minut. Incercand sa fac abstractie de mascarada din jurul meu, am cautat din nou sa imi indrept atentia catre “baiatu'” ce recita de zor din Cartea Sfanta.
Dupa minute bune, tot ce am retinut din spusele omului imbracat in negru au fost urmatoarele: frica, stapana si stapan, eu pagan, El fara de pacat, Patriarhul Prefericit Daniel, omenirea este vinovata si trebuie sa plateasca, sa ne sacrificam, judecata lui Dumnezeu, El ne-a dat viata si trebuie sa Il divinizam. Foarte pe scurt.... nu mi-a placut! Daca acest Creator exista sau a existat candva, refuz sa cred ca trebuie sa ma comport ca un sclav, divinizandu-L toata viata, in conditiile in care eu nu am avut liber arbitru. Nu am stiut unde ma nasc, cum o sa arat, ce nume o sa am si alte trasaturi psiho-fiziologice. Nici unul dintre noi nu a stiut nimic despre aceasta viata sau test sau ce-o fi - scenariul asta bolnav pe care il traim.
La finalul slujbei, preotul, incercand sa ne ridice moralul, dar terminand dezamagitor, spune: “Daca doriti puteti dona niste bani ca sa putem inlocui usile de la intrare! Dar numai daca vreti!”.
Am inteles acum ca Biserica anului 2013 se rezuma la credinciosi de ocazie, babe isterice indoctrinate cu idei ceausiste si oameni care nu au nici cea mai mica idee ce inseamna cu adevarat Crestinismul sau in ce anume cred de fapt. Sarbatorile sunt un prilej de fala, o adunatura de ipocriti gata sa puna etichete si sa dea sfaturi “parintesti”.
Irefutabil sau nu?
Dupa vreo ora in care nu m-am putut concentra decat la comportamentul si judecata cre(s)tina ale acestor femei, am decis sa acord putina atentie unui “tip” imbracat in negru si plin de cruci aurite. In timp ce-l ascultam pe acest intretinut al sortie, citand paragrafe din Biblie, in jurul meu fanatismul religios atinsese cote maxime. Cantatul ala lalait si vocea groasa ce intervenea din cand in cand reusisera sa bage multimea de enoriasi intr-o transa. Oriunde intorceam capul vedeam cum oamenii se-nchina excesiv facand zeci de inchinaciuni si plecaciuni pe minut. Incercand sa fac abstractie de mascarada din jurul meu, am cautat din nou sa imi indrept atentia catre “baiatu'” ce recita de zor din Cartea Sfanta.
Dupa minute bune, tot ce am retinut din spusele omului imbracat in negru au fost urmatoarele: frica, stapana si stapan, eu pagan, El fara de pacat, Patriarhul Prefericit Daniel, omenirea este vinovata si trebuie sa plateasca, sa ne sacrificam, judecata lui Dumnezeu, El ne-a dat viata si trebuie sa Il divinizam. Foarte pe scurt.... nu mi-a placut! Daca acest Creator exista sau a existat candva, refuz sa cred ca trebuie sa ma comport ca un sclav, divinizandu-L toata viata, in conditiile in care eu nu am avut liber arbitru. Nu am stiut unde ma nasc, cum o sa arat, ce nume o sa am si alte trasaturi psiho-fiziologice. Nici unul dintre noi nu a stiut nimic despre aceasta viata sau test sau ce-o fi - scenariul asta bolnav pe care il traim.
La finalul slujbei, preotul, incercand sa ne ridice moralul, dar terminand dezamagitor, spune: “Daca doriti puteti dona niste bani ca sa putem inlocui usile de la intrare! Dar numai daca vreti!”.
Am inteles acum ca Biserica anului 2013 se rezuma la credinciosi de ocazie, babe isterice indoctrinate cu idei ceausiste si oameni care nu au nici cea mai mica idee ce inseamna cu adevarat Crestinismul sau in ce anume cred de fapt. Sarbatorile sunt un prilej de fala, o adunatura de ipocriti gata sa puna etichete si sa dea sfaturi “parintesti”.
Irefutabil sau nu?
0 comments:
Trimiteți un comentariu