Suprapopulare cu oligofreni

Nu stiu cati dintre bucuresteni au observat, dar suntem deja prea multi aici in capitala asta subdezvoltata. Acum cateva zile am fost nevoit sa ajung in centru. Cum am coborat din metrou, la Unirii, valuri de capitalisti corciti se spargeau in stalpii de rezistenta ai peronului; cu alte cuvinte, extrem de agomerat pentru o zi din mijlocul saptamanii. La putine ore dupa pranz. Pe magistrala lucrurile stateau si mai rau. M-am trezit intr-un rau turbat de oameni nedumeriti care incercau sa-si croiasca drumul prin puhoiul de suflete. In zadar! Printre sutele de fiinte se puteau distinge, clar, niste cocalari ce-si luasera la ei mersu' de baietas bolnav de osteoporoza.

Nelipsitele printese defilau prin multime cu nasu' pe sus incercand sa atraga cu disperare privirile oricui, caci talentul si frumusetea lor sunt greu de neobservat si imposibil de egalat.

Vazandu-ma printre atatea comori am simtit nevoia sa grabesc pasul, in speranta ca la suprafata soarele imi va ingreuna simtul vizual si nu voi mai putea distinge atatea valori. Simteam deja ca-mi este greu sa gestionez atata tezaur sub forma umanoida.

Nici vorba! Soarele n-a avut chef sa-mi intinda o raza de ajutor ochilor, lasandu-ma sa ma confrunt cu imagini greu de procesat pentru cerebel.

Intr-un exces de autism, prioritar era sa ma separ de toata harmalaia si sa dispar printre stradutele laturalnice in speranta ca voi avea parte de putina liniste vizuala si auditiva. Nici o sansa! Acelasi scenariu cu mai putini actori amatori. Am cautat sa inteleg misterioasele cai ale Universului si m-am impacat cu ideea ca de astia nu scap azi; asa ca mi-am continuat aventura.

Trecand prin aceasta experienta au inceput sa rasara si intrebarile. Devin anti-social sau sunt astia prea multi? Raspunsul: ambele! Nu-mi doresc sa fiu pro-social cu astfel de caractere si cu siguranta suntem deja prea multi.

Dragi provinciali... nu ma injurati inca, n-am o problema cu voi toti. Am o problema cu acei provinciali care vin in Bucuresti doar pentru a se reuni cu specia oligofrena si pentru a se fali ca sunt in capitala. Asta chiar daca foamea si ignoranta risca o crestere inzecita. Daca vii aici, unde nici maidanezii nu mai au loc unu' de altu', macar vino sa faci ceva din tine, vino sa ne ajuti sa crestem, nu sa raspandesti gradu' de inteligenta al stramosilor tai neandethali!

A devenit excesiv de stresant sa ma lovesc de cretini nesimtiti la tot pasul. Din cand in cand simt nevoia sa ies din casa pentru o gura de aer mizerabil, ca stresu' e deja obicei, si nu vreau sa fiu bruiat de felu' in care se manifesta oagarii astia. Aveam suficiente exemplare de origine bucuresteana ce imita popoare inferioare.

Deci, stimate primate, va rog insistent sa ramaneti la voi in catun, daca doriti o viata similara cu cea a preistoricilor, caci in Bucuresti, Dumnezeu nu-ti baga nimic pe card, iar obiectivele nu sunt manelele, printesele, dusmanii, masinile si banii! Mai rau, neuronii oglinda sunt pusi la grea incercare si cedeaza in fata comportamentului vostru "superior". Va multumim!

Cu drag,

Irefutabil(i)... sau nu?

Codul (devine) penal

Asa cum spunea si Mihai Giurgea, Romania a devenit, de la 1 februarie, Republica Infractionala. Noul Cod Penal simplifica luarea de mita de la 12 ani la 7 ani, traficul de influenta s-a  injumatatit de la 10 ani la 5 ani si infractiunea de inselaciune a scazut de la 20 de ani la numai 5! Interceptarile au devenit complet inutile deoarece persoana in cauza va trebui mai intai anuntata  ca impotriva ei s-a inceput urmarirea penala… iar acestea nu sunt decat o parte din noile schimbari prevazute in acest cod.

In mod evident, persoanele care se bucura de aceste schimbari sunt tot ei, calaii nostri simpiterni: deputatii, ministrii, afaceristii, patronii, directorii, primarii, liderii de sindicate s.a.m.d.

Adevarul este ca nu ma mai mira nimic si-mi este cat se poate de limpede  faptul ca asistam deja la o parodie nationala. Propun ca la urmatoarea schimbare a Codului Penal sa fie implementata, negru pe alb, anarhia! Ce sens mai are sa ne complicam? Ce ar fi daca pe hartiile tiparite de ei, toti cei mentionati mai sus, ar avea imunitate deplina, ca “mai pe fata” de atat nici ca se putea. Am ajuns la cel mai jos nivel posibil si ramanem in plin picaj. Se pare ca poporu’ a uitat complet de zicala “Ne-a ajuns cutitul la os”. Deja suntem sfartecati cu salbaticie si nu ne ajunge. Multi cetateni se-ntreaba ce ar putea face in aceasta situtie disperata? Nimic mai simplu oameni buni! Sistemul este precum cancerul, ne doboara incet si sigur, deci masacrul este inevitabil.  Solutia? Revolta! Si incep sa ma indoiesc de faptul ca va fi mai rau dupa rebeliune decat este acum. Macar am avea parte de putina liniste sufleteasca.

Daca as da frau gandurilor si as incepe sa instig deliberat, fara sa-mi pun granite,  acest blog ar disparea de pe internet si odata cu el probabil ca ar disparea si libertatea autorului. Rezultatul ar fi: inca unu’ dupa gratii care a incercat in zadar, caci oile au dezvoltat, se pare, abilitatea de a hiberna. 

Conditiile de trai sunt inumane de multe decenii, legile sunt facute pentru ei; hotii la cravata scapa pe usa din dos in timp ce noi urmarim docili toate infractiunile ca pe un film prost de actiune cu final tragic.

Mai sunt unii care-mi spun sa plec de aici, sa-mi gasesc un rost pe teritoriul altei tari. Cam oriunde as poposi, dragi prieteni, toti ma vor considera un gunoi din simplu fapt ca sunt  roman sau tigan pentru ca Europa a avut grija sa ne fuzioneze. Si pana la urma de ce sa plec din tara mea?  Sa plece ei! De ce-si bat joc de vietile noastre, ne dau ei altele?

Tot ce se-ntampla in tara noastra – si nu numai - pare sa confirme cu pasi marunti teoriile conspirationiste in care, personal, cred cu tarie. Da, sunt alienat! Da, cred in aceste, asa-zise, basme! Oricum nu ar fi prima data cand oamenii imi spun ca traiesc intr-un produs al imaginatiei. Oare? Nici n-are rost sa-ncep…

Nu tine de competenta mea sa fac lumea mai buna si ma simt neputincios, singur impotriva tuturor! Din natiunea asta n-a mai ramas decat teama si umbra unui vis, dar continui sa sper cu disperare, sa gasesc  ce mi se cuvine… un rasarit de soare.

Irefutabil sau nu?

Dupa crivat si omat, viitura intrevad!

Nici nu trebuie sa astept venirea primaverii ca deja va pot prezice viitorul. As putea profesa lejer in “arta ghicitului” fiindca in Romania este aberant de simplu “sa vezi”/deduci viitorul. Daca exista oameni interesati de aceasta “meserie onesta si  precisa”, "mentorii" din fata magazinului Bucur Obor va stau la dispozitie, iar pretul unei sedinte este modest; cativa lei sau doua, trei tigari.

P-afara muntii de zapada se odihnesc linistiti  in soarele care a inceput sa iasa cu tupeu, putin cate putin dintre norii cenusii. Omatul incepe si el sa se topeasca odata ce gradele renunta la minusul din fata, dar sunt convins ca voi deja stiti asta; exceptie fac, bineinteles, institutiile cu pricina.

Suntem in februarie, luna (de)faurarului, iar temperaturile incep usor, usor sa urce in termometre, amenintand serios cu nametii ce abia s-au instalat prin tara. Oare ce se va intampla dupa topirea lor? Nu cred ca e nevoie de un sondaj de opinie ca se ne putem raspunde la aceasta intrebare. Raspunsul este cat se poate simplu! Inundatii! Dar cine are timp sa discute despre asa ceva? Sa ne asteptam la asta si sa pregatim un proiect de actiuni? Ce rost are?!...ne facem ca uitam si ne prezentam, ca niste stimabili ticalosi, cu aceleasi scuze anuale pe care  poporul inca  le mai inghite… sau cel putin pare sa le accepte.

Aproape sigur in martie sute de case vor "pleca din loc" odata cu apele "naravase” ce nu vor fi altceva decat rezultatul topirii zapezii si a indiferentei grase a sistemului; probabil la fel de grasa ca si ocupantii fotoliilor de conducator. Vor ridica din nou din umeri, ca un copil prins in fapt si ne vor sfida inteligenta cu penibilele scuze, deja usor de anticipat si poate chiar de reprodus. Majoritatea primatelor se vor mira din nou de ce anume le-a putut face natura sarmanilor oameni. Evident ca si Dumnezeu va avea un rol important in cele ce urmeaza, caci furia Sa este namarginita cand paganii mai calca pe bec.

Si asa cum ne-am obisnuit, daca apa ne ia casa, construim mai sus. Romania pare o tara de cersetori lenesi  lipsiti de simtul raspunderii!

Dar de ce atata tragedie?!  O meritam! Imi indrept acum gandurile catre partea amuzanta a “profetiei” mele si va propun un exercitiu de intuitie si imaginatie. Cum credeti ca va arata deznodamantul acestei ierni? Ce se va intampla de data asta in telenovela  romaneasca “Apa trece, casele dispar”? Lasati-va parerea intr-un comentariu, iar cea mai buna expunere scrisa pe aceasta tema isi va castiga locul pe Irefutabil."Succes-uri”!

Irefutabil (este punctul tau de vedere) sau nu?