Au trecut 24 de ani si-or sa mai treaca degeaba daca nu
iesim odata din acesta iluzie a neputintei si a drepturilor pe care, teoretic,
inca le mai avem. Poate vom reusi intr-o zi sa renuntam la stilul nostru de
viata depreciativ, la neo-barbarism si la falsa impresie ca nu putem schimba
nimic nici daca vrem. Putem! Datorita noua incompetentii corupti ai natiunii ocupa scaune
de lideri, pozitii inalte, iar noi putem schimba asta oricand ne hotaram sa fim
uniti si determinati pentru ideea de mai bine. Sistemul poate fi drastic
influentat de catre populatia tarii; dar daca acesta este eronat iar noi il
acceptam, ne complacem, dar nu facem nimic din snobism, frica sau ipocrizie.
An de an ii vedem cum se bat pentru putere, bani, control,
in timp ce scolile cad peste copiii care sunt din ce in ce mai impetuosi,
inculti si lipsiti de bun simt. Profesorii, evident nemultumiti, au renunutat
sa mai aiba rabdare, sa-si mai bata capul, dar cel mai grav este ca sunt
tolerati in sistem desi se afla inafara granitelor largi ale normalitatii
psihice. Si nu vorbesc despre scenariul deja clasic in care profesorul ii cere
elevului bani sau bunuri materiale pentru a-l trece la o disciplina sau clasa.
Nu! Vorbesc despre cazuri de abuzuri fizice, sexuale si psihice aplicate
elevilor de toate varstele.
Batranii isi cauta demnitatea ramasa! Sa fii batran in
Romania anului 2013 este, poate, cea mai mare incercare a vietii daca destinul
nu ti-a suras. Un om ajuns la varsta a treia, fara copii sau sprijin, fara o
pensie decenta este inexistent pentru societate. Usile incep sa i se inchida,
este rejectat de semeni, medici, spitale sau farmacii si din acesta cauza, din
pacate, ajunge pe strazi sau...moare.
Spitalele noastre arata in cele mai multe cazuri ca dupa un
bombardament si sunt evident mai murdare decat strazile altora.
Nepasarea si nesimtirea de care da dovada sistemul medical
este inimaginabila in zilele noastre si nimeni nu se mai uita la tine daca nu
ai “o pila” sau daca nu le dai spaga.
Cand conducatorii nu au ce sa ne mai ia, incep sa ne fure
libertatea, desi mergem la munca si platim taxe peste taxe.
In schimbul eforturilor noastre supraomenesti de a
supravietui si de a-i intretine pe mai-marii Romaniei, primim in schimb
avertismente sau zambete false; indiferenta lor o simtim pana in oase si tot nu
ne saturam! Parca tot mai vrem! Cat o sa mai induri popor roman?
Saracia ne apasa! Mereu am dat mai mult decat ni s-a oferit.
Nu ni s-a urat cu uratul? Balanta trebuie reechilibrata! Am dus tara prea mult
in spate! Vrem sa ne fie si noua bine! Vrem sa mai dispara din zecile de griji
zilnice! Vrem respect!
…si nici macar nu am reusit sa zgarii suprafata acestor
subiecte!
Irefutabil sau nu?
0 comments:
Trimiteți un comentariu