Nici nu stiu de unde si cum sa incep. Inca o rusine pentru
echipa nationala, inca un esec, inca un campionat mondial pe care il vom
viziona impreuna cu Piturca si elevii
sai la televizor; multumindu-ne cu amintirile unei echipe a Romaniei apuse de
mult.
Turneul final din Franta este ultimul la care a participat
Romania. “Generatia de Aur” isi continua evolutiile de exceptie si trecea, si
de aceasta data, de faza grupelor. Dupa primele doua meciuri din grupa, cu
Columbia (1-0, gol Adi Ilie) si Anglia (2-1, goluri Dan Petrescu si Viorel
Moldovan), tricolorii stiau ca vor evolua in “optimi”. Si au ales sa
sarbatoreasca acest eveniment vopsindu-se pe cap si devenind blonzi. Romanii au
afisat acest look la partida cu Tunisia (1-1). Schimbarea de infatisare avea sa
le poarte ghinion, in “optimi”, la jocul cu Croatia (0-1).
Dupa acesta ultima performanta a echipei nationale ne
intoarcem in prezent unde putem observa o echipa palida, cu evolutii aproape
penibile condusa de un cartofor apatic si lipsit de cunostinte tehnice, o
tentativa de antrenor. Mentalitatea lenta a lui Piturca ne demonstreaza inca
odata ca un fost jucator (atacant) mediocru nu poate fi solutia. Indiferenta
acestui personaj irita de multi ani sute de mii de suporteri romani care inca
spera, care se-ncarca pozitiv inaintea fiecarui meci si care sustin echipa. Cat
sa mai suporti? Cat sa te mai minti? Stim deja ca acest incompetent de pe banca
tehnica a nationalei nu stie sa pregateasca un meci de o asemenea anvergura,
mizand pe acelasi sistem de joc depasit si pe o mentalitate ultra defensiva.
Cat despre selectiile acestui barbugiu al fotbalului romanesc, nu cred ca mai e
nevoie de vreun comentariu, acestea vorbind de la sine, gratie jocului slab
practicat de echipa si de parcursul funest din ultimii 17 ani.
Mai trist este faptul ca trecerea barajului a devenit o
performanta in ochii lui Piturca, acesta fiind in continuare foarte mandru de
“realizarile” echipei sale. Tin sa reamintesc scuzele eterne invocate de Piti:
“Aceasta este valoare echipei!”, “Am avut ghinion!”, “Ne-au furat!” sau “Asa e
in fotbal!”. Pana si cei mai infocati si optimisti suporteri au inceput sa fie
sceptici si frustrati. Aceasta replica de care se agata mereu oamenii din
fotbal ( “…valoarea si nivelul echipei!” ) nu este altceva decat o scuza
penibila, menita sa calmeze spiritele si o incercare modesta de a ascunde
aptitudinea unui antrenor.
Dupa meciul de aseara am auzit pareri ce spuneau cu
fermitate ca echipa a jucat fotbal si ca a doua repriza a fost una foarte buna,
posesia fiind de partea noastra. Bun, dar unde sunt ocaziile de poarta? Unde
sunt suturile? Combinatiile care trebuiau sa puna in valoare anumiti jucatori!
Reuseam sa pasam mingea in propria jumatate, iar undeva la 30-35 de metri de
poarta adversa, grecii reuseau sa recupereze sau pierdeam balonul stupid,
incercand suturi sau centrari imprecise. Daca eram o echipa solida nu ne
plangeam ca trag elenii de timp - pentru ca orice echipa ar fi facut la fel – si
dadeam 2-3 goluri rapid ca sa putem rezolva meciul. Nici macar nu am reusit sa
marcam; a fost nevoie de o eroare in defensiva grecilor pentru ca noi sa
inscriem un “gol de onoare”.
Publicul si-a facut datoria! Tara de asemenea! Insa nu si nationala! Nici echipa nu a
demonstrat ca isi doreste sa joace si cu siguranta cel mai mare vinovat al
acestui nou esec este inegalabilul, Victor Piturca!
Irefutabil sau nu?
0 comments:
Trimiteți un comentariu